Dinamismul vremii de azi obligă la informări
sistematice, operative, succinte în toate domeniile. Nu ne mai putem lipsi de
enciclopedii, lexicoane, ghiduri, cronologii care să ne lămurească rapid asupra unei
teme sau instituții, a unui personaj sau eveniment, atunci când munca noastră pretinde
să fim cât mai bine edificați în orice fază a ei. Ediții revăzute și adăugite asigură
integrarea ritmică a noilor date, fie acestea și selectiv extrase din marele,
inepuizabilul depozit de informații la care trebuie să apelăm mereu. În țările mai
bine situate, cadența actualizării instrumentarului e tot mai vie, în acord cu schimbările ce survin
în instituții, domenii, biografii, dar și cu progresul spectaculos al mijloacelor de
recuperare a datelor. Acum câteva decenii, se impusese o noțiune aparte, documentologia,
pentru a defini acest domeniu,
într-un sens încă mai larg, căzut momentan în desuetudine, nu și domeniul însuși,
la fel de anevoios pe cât de legitim.
Este spiritul în care Mihai-Ștefan Ceaușu s-a străduit să
prezinte, pe acest sit electronic, activitatea Institutului de Istorie
"A. D. Xenopol" în deceniul care tocmai a încheiat un secol și un
mileniu, inaugurând concomitent faza post-comunistă a acestui așezământ. Formula
aleasă e cât se poate de "economică", autorul optând pentru o sistematizare
destul de judicioasă a datelor, astfel ca ele să poată fi lesne regăsite, completate,
corijate la nevoie.
Prezentarea cuprinde informații despre structura administrativă a
Institutului, istoricul acestuia, programele de cercetare, manifestările științifice
interne și externe, revistele editate, seriile tematice, volumele de autor și cele
colective, edițiile îngrijite etc. Rezultă din aceste informații că Institutul
cvasi-sexagenar din Iași a cunoscut în ultimul deceniu o dezvoltare consonantă cu exigențele istoriografiei din lumea apuseană, modelându-și din mers
vechile programe și asumând altele noi, mai adecvate, în acord cu spiritul
interdisciplinar de care studiul istoriei se lasă pătruns tot mai mult.
Se putea închipui desigur și o altă structură tematică, după cum
era posibilă și o prezentare mai analitică, menită a spori totodată cuantumul de
informații și viteza regăsirii lor. Așa cum este, prezentarea de față constituie un
ghid la îndemâna celor interesați și un punct de sprijin pentru alte inițiative
analoge. Vor profita de acest ghid cei care se preocupă de evoluția așezămintelor
academice din România post-comunistă, însă și tinerii - cercetători, profesori,
studenți - care doresc să se orienteze rapid în activitățile desfășurate la Institut. Pot beneficia oarecum de informațiile cuprinse în el și cei din
afara domeniului care se interesează însă de cultura istorică, de felul cum ne
raportăm, în plină tranziție, la propriul trecut. De dorit ar fi să existe cât mai
multe instrumente de acest fel.
Alexandru Zub