8. MEMBRII INSTITUTULUI ÎNTRE 1990 - 2000

 

        Dr. Stela MĂRIEȘ (născută 1941, Strâmtura-Sighet, jud. Maramureș), cercetător științific principal gr. II, membră a colectivului de Istoria Relațiilor Internaționale, până în 1998 (pensionată). Licențiată a Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1964), doctor în istorie al aceleiași Universități (1977). Activitatea științifică s-a axat, în principal, pe studierea raporturilor politice internaționale ale României în epoca modernă, cu accent pe relațiile româno-germane și româno-austriece în secolele XVIII-XIX, precum și pe cercetarea unor aspecte din istoria politică, economică și demografică a Moldovei în aceeași secvență de timp. Studii și lucrări reprezentative: Die preussische Diplomatie und die Vereinigung der rumänischen Fürstentümer. Bemerkungen auf Grund unveröffentlichter Deutscher Unterlagen, în AIIAI, t. XVIII/1981; Supușii străini din Moldova în perioada 1781-1862, Iași, 1985; Importanța catagrafiei din anii 1824-1825 pentru problema sudiților evrei din Moldova, în SAHIR, t. I/1996; Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.) etc.
        Andi Emanuel MIHALACHE (născut 1972, Botoșani), cercetător științific, membru al colectivului de Istorie Contemporană. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1996), doctorand. Membru în colegiul de redacție al revistei "Xenopoliana", secretar de redacție al "Anuarului" Institutului. Aria preocupărilor științifice abordează diferite aspecte din istoria contemporană, în special cele ce privesc istoria comunismului românesc, sub raport cultural, ideologic și propagandistic. Studii reprezentative: Stalinism și ideologie națională, în "Xenopoliana", t. V, 1997, nr. 1-4; Discursul istoric din Europa de Est sub impactul stalinismului, în "Cercetări istorice", t. XVII/2, 1998; Ideologie și politică în istoriografia română (1948-1965), în AIIX, t. XXXVI/1999; Dileme identitare în istoriografia perioadei 1954-1964, în "Xenopoliana", t. IX, 2000, nr. 1-2 etc.
        Dr. Lucian NASTASĂ (născut 1957, Râmnicul Sărat, jud. Buzău), cercetător științific gr. II, membru al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1984), doctor în istorie al aceleiași Universități (1996). Cursuri de specializare în domeniul sociologiei istorice la "Ecole des hautes études" din Paris și la Universitatea "Kossuth Lajos" din Debrețin. Membru al Centrului de Studii asupra Totalitarismului. Aria preocupărilor științifice ancorată în domeniul istoriei culturii, abordând teme privitoare la mecanismele de formare și selecție a elitei intelectuale românești, precum și reconstrucții bio-bibliografice privitoare la diverse personalități ale culturii române. Alte preocupări științifice privesc istoria minorităților naționale, mai ales a evreilor. Lucrări reprezentative: V. Pârvan, Studii de istorie medievală și modernă, București, 1990 (îngrijitor de ediție); Victor Slăvescu. 1891-1977, București, 1993 (editor și colab.); Istoria ca lectură a lumii, (coord. și colab.), Iași, 1994; Ilie Minea (1881-1943), Iași, 1996 (editor și colab.); Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Generație și schimbare în istoriografia română. Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Cluj, 1999; Interethnic Relations in post-comunist Romania, București, 2000 (editor) etc.
        Dr. Gheorghe ONIȘORU (născut 1963, Iași), cercetător științific principal gr. I, membru al colectivului de Istorie Contemporană. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1987), doctor în istorie al aceleiași Universități (1995). Secretar al Consiliului Științific al Institutului (1995-2000). Membru în Colegiul Științific al "Anuarului" Institutului. Conferențiar asociat la Universitatea din Galați. Președinte al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2000). Aria preocupărilor științifice se îndreaptă spre cercetarea istoriei contemporane a României, în special perioada de după al doilea război mondial, abordând teme ce vizează, mai ales, viața politică și socială din această perioadă. Lucrări reprezentative: Paul D. Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica britanică și americană față de România. 1938-1947, Iași, 1995 (trad.); Alianțe și confruntări între partidele politice din România (1944-1947), București, 1996; Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Cu unanimitate de voturi, București, 1997 (coautor); România în anii 1944-1948. Transformări economice și realități sociale, București, 1998; Istoria Partidului Național Liberal, București, 2000 (coautor) etc.
        Leonidas RADOS
(născut 1971, Iași), cercetător științific, membru al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași, studii aprofundate la aceeași Facultate (1996-1997). Aria preocupărilor științifice abordează aspecte din istoria culturii românești, în secolul XIX, cu accent deosebit asupra influențelor grecești și a interferențelor culturale româno-elene. Studii reprezentative: Imaginea românilor în scrierile istorice bizantine, în AIIX, t. XXXVI/1999; Greci și români în secolul XIX. Aspecte identitare, în "Xenopoliana", t. VIII, 2000, nr. 1-4 etc.
        Dr. Ioan SAIZU (născut 1931, Iași), cercetător științific principal gr. III, membru al colectivului de Istorie Contemporană, până la sfârșitul anului 1991 (pleacă la Centrul de Studii și Civilizație Europeană). Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1957), doctor în istorie al aceleiași Universități (1972). Preocupări științifice în domeniul istoriei contemporane a României, abordând cu predilecție teme referitoare la viața politică, economică și socială românească, în perioada interbelică. Lucrări reprezentative: File din istoricul Fabricii de celuloză și hârtie Letea-Bacău, Bacău, 1969 (coautor); Județul Bacău. Pagini memorabile din lupta maselor, Bacău, 1971 (coautor); Viața politică în România. 1922-1928, București, 1979 (coautor); Politica economică a României între 1922 și 1928, București, 1981; Eminescu: sens, timp și devenire istorică, vol. I-II, Iași, 1988, 1989 (coord.) etc.
  
   Dr. Flavius-Viaceslav SOLOMON (născut 1967, Butuceni, jud. Orhei, Republica Moldova), cercetător științific principal gr. III, membru al colectivului de Istoria Relațiilor Internaționale. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Chișinău, Republica Moldova (1991), doctor în istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1995). Secretar al părții române în Comisia Mixtă de Istorie Româno-Cehă și al Fundației Academice "A. D. Xenopol" din Iași. Aria preocupărilor științifice abordează problematica organizării ecleziastice în Moldova secolelor XIV-XV, a genezei conștiinței naționale în Estul și Sud-Estul Europei la începutul epocii moderne, precum și problema minorităților naționale. Studii și lucrări reprezentative: Dominație politică și structuri confesionale în Moldova de Jos la vremea întemeierii statului, în AIIX, t. XXX/1993; Istorie și identitate la slavii de sud. Croații și sârbii, în "Xenopoliana", t. VIII, 2000, 1-4; I. D. Ștefănescu. 1886-1981, Iași, 1997 (editor) etc.
        Dr. Maria Magdalena (Gorovei) SZÉKELY
(născută 1969, Constanța), cercetător științific principal gr. III, membră a colectivului de Genealogie, Heraldică, Sigilografie. Licențiată a Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1993), doctor în istorie al aceleiași Universități (1999). Membră a Comisiei de Genealogie, Heraldică și Sigilografie - Filiala Iași și a Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" din Iași. Asistentă de redacție a "Anuarului" Institutului (1993-1996), a "Revue des Études Roumaines" (1993), secretar de redacție la "Arhiva Genealogică" (1995). Preocupările științifice abordează teme din istoria evului mediu românesc, concentrându-se cu predilecție pe genealogia unor familii boierești moldovene. Studii și lucrări reprezentative: Itinerarii domnești. Petru Rareș, în AIIX, t. XXVIII/1991; Familii de boieri din Moldova de origine transilvăneană, în "Arhiva Genealogică", I(VI)/1994; Mari logofeți ai Moldovei lui Petru Rareș, în "Studii și Materiale de Istorie Medie", XIII/1995, XIV/1996; Conspirateurs et "initiés" dans la Moldavie du XVIIIe siècle, în "Revue des Études Roumaines", XIX-XX, 1995-1996; Emil Turdeanu, Oameni și cărți de altădată, București, 1997 (ed.); Vornicii moldoveni din domniile lui Petru Rareș,
în "Studii și Materiale de Istorie Medie", XVII, 1999, etc.
        Prof. univ. dr. Dumitru ȘANDRU (născut 1934, Sasca, jud. Suceava), cercetător științific principal gr. I, șef al colectivului de Istorie Contemporană, până în 1995 (pensionat); rămâne în continuare membru onorific al Institutului. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1958), doctor în istorie al aceleiași Universități (1971). Secretar științific al Institutului (1990-1995), membru în Colegiul Științific al "Anuarului" (1990-2000). Profesor invitat în SUA la Universitatea din Portland (1984-1986). Conducător de doctorat în specializarea istoria contemporană a României (1990). Profesor titular pe cursul de istorie contemporană universală la Universitatea Galați (1993). Preocupări științifice în domeniul istoriei contemporane a României, abord
ând cu predilecție chestiunea evoluției problemei agrare, sub diverse aspecte, în perioada interbelică și postbelică, precum și probleme de istorie politică, economică și demografie. Lucrări reprezentative: Nicolae Iorga, omul și opera, Iași, 1971 (coautor); Reforma agrară din 1921 în România, București, 1975; Populația României între cele două războaie mondiale, Iași, 1980; Creditul agricol în România (1918-1944), București, 1985; Relații româno-americane în timpurile moderne, (editor Gh. I. Florescu), Iași, 1993 (colab.); 6 Martie 1945. Începuturile comunizării României, București, 1995 (colab.); Satul românesc între 1918-1944, Iași, 1996; Românii și civilizația occidentală, Iași, 1997 (colab.); Reforma agrară din 1945 în România, București, 2000 etc.
        Leon ȘIMANSCHI (născut 1938, Temeleuți, Soroca, Republica Moldova), cercetător științific principal gr. II, șeful colectivului de Istorie Medie. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1961). Membru în Consiliul științific al Institutului, în Colegiul științific al "Anuarului" (1990), redactor responsabil al aceluiași anuar (1984-1989). Cercetările științifice privesc istoria evului mediu românesc, având în vedere, în special, publicarea izvoarelor documentare, ca membru al colectivului de editare a prestigioasei colecții naționale
Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova. Alte preocupări științifice privesc evoluția politică a statului feudal Moldova, istoriografia medievală, precum și domniile unor domnitori moldoveni reprezentativi (Ștefan cel Mare, Petru Rareș). Lucrări reprezentative: Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. XXI (1632-1633), București, 1971 (coeditor); vol. XXII (1634), București, 1974 (coeditor); vol. I (1384-1448), București, 1975 (coeditor.); vol. II (1449-1486), București, 1976 (coeditor.); vol. XXIII (1635-1636), București, 1996 (coeditor), volum distins de Academia Română cu premiul "Eudoxiu Hurmuzaki" (1998); Petru Rareș, volum distins cu premiul Academiei, București, 1979 (coordonator și colab.); Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.) etc.
        Dr. Cătălin TURLIUC (născut 1962, Simeria, jud. Hunedoara), cercetător științific principal gr. III, membru al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1986), doctor în istorie al aceleiași Universități (1999). Studii postuniversitare în Ungaria, Polonia, Italia. Stagii de specializare la Universitățile din Oxford (1992) și Urbana (1995). Membru al Fundației Academice "Petre Andrei" din Iași, director al Centrului pentru Studiul Relațiilor Internaționale al aceleiași Fundații. Membru și secretar al "Societății Academice a Istoricilor Tineri" (1991-1996). Vicepreședinte al Centrului UNESCO "Curriculum European", membru al "Association for the Study of Nationalities". Preocupările științifice abordează problematica modernizării României în context european și regional, cu accent pe relația naționalism, etnicitate, minorități. Alte preocupări științifice vizează istoria instituțiilor și a dreptului românesc. Studii și lucrări reprezentative: Istoria ca lectură a lumii, (coord. G. Bădărău, L. Boicu, L. Nastasă), Iași, 1994 (colab.); Identitate / alteritate în spațiul cultural românesc, (editor Alexandru Zub), Iași, 1996 (colab.); Naționalism, etnicitate, minorități, "Xenopoliana", t. V, 1997 (editor și colab.); Istorie și identitate, "Xenopoliana", t. IX, 2000 (editor și colab.); Istoria și teoria relațiilor internaționale. Studii, Iași, 2000 (editor și colab.) etc.
  
   Prof. univ. dr. Dumitru VITCU (născut 1940, Ibănești, jud. Botoșani), șef al colectivului de Istorie Modernă, membru al Consiliului Științific al Institutului. Licențiat al Facultății de Istorie-Filologie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1962), doctor în istorie al aceleiași Universități (1974). Profesor titular pentru cursul de istorie modernă a României la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava (1995), conducător de doctorat în specializarea istorie modernă (1999). Profesor invitat în SUA, la Emerson și Boston College (1983-1984). Fondator și coordonator al revistei "Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae" (1996). Membru în Colegiul Științific al "Anuarului" Institutului (1986) și în Comitetul Național al Istoricilor din România (1999). Membru fondator și trezorier al Fundației Academice "A. D. Xenopol" din Iași. Activitatea științifică s-a axat cu precădere pe teme privitoare la istoria politică, socială, economică și culturală a României în epoca modernă, abordând totodată problema istoriei minorităților (în special a evreilor) și a relațiilor româno-americane. Lucrări reprezentative: Diplomații Unirii, București, 1979 (premiul Academiei Române); Aspecte ale luptei pentru unitate națională. Iași: 1600, 1859, 1918, Iași, 1983 (coord. și colab.); Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă, Iași, 1987; George Enescu în spațiul artistic american, Iași, 1994 (premiul revistei "Cronica"); Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Între Revoluție și Unire. Pagini de istorie socială, Iași, 1997 (coautor); Relațiile româno-americane timpurii. Convergențe-divergențe, București, 2000 etc.
  
   Prof. univ. dr. Alexandru ZUB (născut 1934, Vârfu Câmpului, jud. Botoșani), director și președinte al Consiliului științific al Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" (1990), șef al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1957), doctor în istorie (1973) și profesor titular al aceleiași Universități din 1990 (predă cursul "Curente și idei în istoriografia actuală" și "Tradiție și înnoire în istoriografia contemporană" la Facultatea de Istorie, iar la Jurnalistică: "Introducere în istoria culturii"), conducător de doctorat în specializarea istoria culturii-istoriografie (1990). Membru corespondent al Academiei Române (1991), membru al Comisiei Internaționale de Istoriografie, al Asociației Istoricilor Europeni, vicepreședinte al Comitetului Național al Istoricilor din România, președinte al Fundației Academice "A. D. Xenopol", al Colegiului Științific al "Anuarului" Institutului, al Comisiei Mixte Ceho-Române de Istorie etc. Coordonator al revistei "Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice A. D. Xenopol" din Iași, precum și a seriilor "Biblioteca Historica", "Restitutio Historiografica" etc. Distins pentru activitatea științifică cu titlul de "Chevalier de l?Ordre des Arts et des Lettres" (1995) și cu ordinul "Steaua României" în grad de Mare Ofițer (2000). Direcțiile de cercetare s-au îndreptat, în principal, spre analiza profundă a scrisului istoric românesc, a curentelor din istoriografia națională, atât din perspectiva contextului intern al evoluției științei istorice românești, în raport cu devenirea societății, cât și a interferențelor sale europene. Alte demersuri științifice au în vedere teoria istoriei, istoria elitelor, a ideilor și a mentalităților în epoca modernă și contemporană. Lucrări reprezentative: Mihail Kogălniceanu. Bibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. Bibliografie, București, 1973; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974 (premiul Academiei Române); Vasile Pârvan. Bibliografie, București, 1975; Mihail Kogălniceanu - un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași, 1979; A scrie și a face istoria. Istoriografia română postpașoptistă, Iași, 1981; L?historiographie roumaine à l?âge de la synthès: A. D. Xenopol, Bucharest, 1983; Biruit-au gândul. Note asupra istorismului românesc, Iași, 1983; Les dilemes d?un historien: Vasile Pârvan, București, 1983; Mihail Kogălniceanu, București, 1984; De la istoria critică la criticism, București, 1985; Istorie și istorici români în România interbelică, Iași, 1989; Istorie și finalitate, București, 1991; În orizontul istoriei, Iași, 1994; Eminescu. Glose istorico-culturale, Chișinău, 1994; La sfârșit de ciclu, Iași, 1994; Impasul reîntregirii, Iași, 1995; Identitate / alteritate în spațiul cultural românesc, Iași, 1996 (editor și colab.); Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă, Iași, 1997; Discurs istoric și tranziție, Iași, 1998; Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură, Iași, 2000 etc.

<<   1 - 2 - 3    >>

Contact