8. MEMBRII INSTITUTULUI ÎNTRE 1990 - 2000
Dr. Stela MĂRIEȘ (născută 1941,
Strâmtura-Sighet, jud. Maramureș), cercetător științific principal gr. II, membră a
colectivului de Istoria Relațiilor Internaționale, până în 1998 (pensionată).
Licențiată a Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al. I. Cuza"
din Iași (1964), doctor în istorie al aceleiași Universități (1977). Activitatea
științifică s-a axat, în principal, pe studierea raporturilor politice internaționale
ale României în epoca modernă, cu accent pe relațiile româno-germane și
româno-austriece în secolele XVIII-XIX, precum și pe cercetarea unor aspecte din
istoria politică, economică și demografică a Moldovei în aceeași secvență de timp. Studii și lucrări reprezentative: Die
preussische Diplomatie und die Vereinigung der rumänischen Fürstentümer. Bemerkungen
auf Grund unveröffentlichter Deutscher Unterlagen, în AIIAI, t. XVIII/1981; Supușii străini din Moldova în perioada
1781-1862, Iași, 1985; Importanța
catagrafiei din anii 1824-1825 pentru problema sudiților evrei din Moldova,
în SAHIR, t. I/1996; Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart,
(editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.) etc.
Andi Emanuel MIHALACHE (născut 1972, Botoșani), cercetător științific,
membru al colectivului de Istorie Contemporană. Licențiat al Facultății de Istorie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1996), doctorand. Membru în colegiul
de redacție al revistei "Xenopoliana", secretar de redacție al
"Anuarului" Institutului. Aria preocupărilor științifice abordează diferite
aspecte din istoria contemporană, în special cele ce privesc istoria comunismului
românesc, sub raport cultural, ideologic și propagandistic. Studii reprezentative: Stalinism
și ideologie națională, în "Xenopoliana", t. V, 1997, nr. 1-4; Discursul
istoric din Europa de Est sub impactul stalinismului, în "Cercetări istorice", t. XVII/2, 1998; Ideologie și politică în
istoriografia română (1948-1965), în AIIX, t. XXXVI/1999; Dileme
identitare în istoriografia perioadei 1954-1964, în "Xenopoliana", t. IX,
2000, nr. 1-2 etc.
Dr. Lucian NASTASĂ (născut 1957,
Râmnicul Sărat, jud. Buzău), cercetător științific gr. II, membru al colectivului de
Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a Universității
"Al. I. Cuza" din Iași (1984), doctor în istorie al aceleiași Universități
(1996). Cursuri de specializare în domeniul sociologiei istorice la "Ecole des
hautes études" din Paris și la Universitatea "Kossuth Lajos" din
Debrețin. Membru al Centrului de Studii asupra Totalitarismului. Aria preocupărilor
științifice ancorată în domeniul istoriei culturii, abordând teme privitoare la
mecanismele de formare și selecție a elitei intelectuale românești, precum și
reconstrucții bio-bibliografice privitoare la diverse personalități ale culturii române. Alte preocupări științifice
privesc istoria minorităților naționale, mai ales a evreilor. Lucrări reprezentative:
V. Pârvan, Studii de istorie medievală
și modernă, București, 1990 (îngrijitor de ediție); Victor Slăvescu. 1891-1977, București, 1993 (editor și colab.); Istoria ca
lectură a lumii, (coord. și colab.), Iași, 1994; Ilie Minea (1881-1943), Iași, 1996 (editor și colab.); Die Rumänen
und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997
(colab.); Generație și schimbare în
istoriografia română. Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX,
Cluj, 1999; Interethnic Relations in post-comunist Romania, București, 2000 (editor) etc.
Dr. Gheorghe ONIȘORU (născut 1963,
Iași), cercetător științific principal gr. I, membru al colectivului de Istorie
Contemporană. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a Universității "Al.
I. Cuza" din Iași (1987), doctor în istorie al aceleiași Universități (1995).
Secretar al Consiliului Științific al Institutului (1995-2000). Membru în Colegiul
Științific al "Anuarului" Institutului. Conferențiar asociat la Universitatea
din Galați. Președinte al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității (2000). Aria preocupărilor științifice se îndreaptă spre cercetarea
istoriei contemporane a României, în special perioada de după al doilea război mondial, abordând teme ce vizează, mai ales, viața politică
și socială din această perioadă. Lucrări reprezentative: Paul D. Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica britanică și
americană față de România. 1938-1947, Iași, 1995 (trad.); Alianțe și confruntări între partidele politice din
România (1944-1947), București, 1996; Die Rumänen und Europa vom
Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Cu
unanimitate de voturi, București, 1997
(coautor); România în anii 1944-1948.
Transformări economice și realități sociale, București, 1998; Istoria
Partidului Național Liberal, București, 2000 (coautor) etc.
Leonidas RADOS (născut 1971, Iași), cercetător științific, membru
al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași, studii aprofundate la aceeași
Facultate (1996-1997). Aria preocupărilor științifice abordează aspecte din istoria
culturii românești, în secolul XIX, cu accent deosebit asupra influențelor grecești
și a interferențelor culturale româno-elene. Studii reprezentative: Imaginea
românilor în scrierile istorice bizantine, în AIIX, t. XXXVI/1999; Greci și români în secolul XIX. Aspecte
identitare, în "Xenopoliana", t. VIII, 2000, nr. 1-4 etc.
Dr. Ioan SAIZU (născut 1931, Iași), cercetător științific principal
gr. III, membru al colectivului de Istorie Contemporană, până la sfârșitul anului
1991 (pleacă la Centrul de Studii și Civilizație Europeană). Licențiat al
Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1957), doctor
în istorie al aceleiași Universități (1972). Preocupări științifice în domeniul
istoriei contemporane a României, abordând cu predilecție teme referitoare la viața
politică, economică și socială românească, în perioada interbelică. Lucrări
reprezentative: File din istoricul Fabricii de celuloză și hârtie Letea-Bacău,
Bacău, 1969 (coautor); Județul Bacău.
Pagini memorabile din lupta maselor, Bacău, 1971 (coautor); Viața politică în
România. 1922-1928, București, 1979 (coautor); Politica economică a României
între 1922 și 1928, București, 1981; Eminescu: sens, timp și devenire istorică, vol. I-II, Iași, 1988, 1989 (coord.) etc.
Dr. Flavius-Viaceslav
SOLOMON (născut 1967, Butuceni, jud. Orhei,
Republica Moldova), cercetător științific principal gr. III, membru al colectivului de
Istoria Relațiilor Internaționale. Licențiat al Facultății de Istorie a
Universității de Stat din Chișinău, Republica Moldova (1991), doctor în istorie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1995). Secretar al părții române în
Comisia Mixtă de Istorie Româno-Cehă și al Fundației Academice "A. D.
Xenopol" din Iași. Aria preocupărilor științifice abordează problematica
organizării ecleziastice în Moldova secolelor XIV-XV, a genezei conștiinței naționale
în Estul și Sud-Estul Europei la începutul epocii moderne, precum și problema
minorităților naționale. Studii și lucrări reprezentative: Dominație politică
și structuri confesionale în Moldova de Jos la vremea întemeierii statului,
în AIIX, t. XXX/1993; Istorie și identitate la
slavii de sud. Croații și sârbii, în "Xenopoliana", t. VIII,
2000, 1-4; I. D. Ștefănescu. 1886-1981, Iași, 1997 (editor) etc.
Dr. Maria Magdalena (Gorovei) SZÉKELY (născută 1969, Constanța), cercetător științific
principal gr. III, membră a colectivului de Genealogie, Heraldică, Sigilografie.
Licențiată a Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași
(1993), doctor în istorie al aceleiași Universități (1999). Membră a Comisiei de
Genealogie, Heraldică și Sigilografie - Filiala Iași și a Institutului Român de
Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" din Iași. Asistentă de redacție a
"Anuarului" Institutului (1993-1996), a "Revue des Études Roumaines"
(1993), secretar de redacție la "Arhiva Genealogică" (1995). Preocupările
științifice abordează teme din istoria evului mediu românesc, concentrându-se cu
predilecție pe genealogia unor familii boierești
moldovene. Studii și lucrări reprezentative: Itinerarii domnești. Petru Rareș,
în AIIX, t. XXVIII/1991; Familii de boieri din
Moldova de origine transilvăneană, în "Arhiva Genealogică", I(VI)/1994; Mari
logofeți ai Moldovei lui Petru Rareș, în "Studii și Materiale de Istorie
Medie", XIII/1995, XIV/1996; Conspirateurs et "initiés" dans la
Moldavie du XVIIIe siècle, în "Revue des Études Roumaines",
XIX-XX, 1995-1996; Emil Turdeanu, Oameni
și cărți de altădată, București, 1997 (ed.); Vornicii moldoveni din domniile
lui Petru Rareș, în "Studii
și Materiale de Istorie Medie", XVII, 1999, etc.
Prof. univ. dr. Dumitru ȘANDRU
(născut 1934, Sasca, jud. Suceava), cercetător științific principal gr. I, șef al
colectivului de Istorie Contemporană, până în 1995 (pensionat); rămâne în
continuare membru onorific al Institutului. Licențiat al Facultății de Istorie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1958), doctor în istorie al aceleiași
Universități (1971). Secretar științific al Institutului (1990-1995), membru în
Colegiul Științific al "Anuarului" (1990-2000). Profesor invitat în SUA la
Universitatea din Portland (1984-1986). Conducător de doctorat în specializarea istoria
contemporană a României (1990). Profesor titular pe cursul de istorie contemporană
universală la Universitatea Galați (1993). Preocupări științifice în domeniul
istoriei contemporane a României, abordând cu predilecție chestiunea evoluției problemei agrare,
sub diverse aspecte, în perioada interbelică și postbelică, precum și probleme de
istorie politică, economică și demografie. Lucrări reprezentative: Nicolae
Iorga, omul și opera, Iași, 1971 (coautor); Reforma agrară din 1921 în
România, București, 1975; Populația României între cele două războaie
mondiale, Iași, 1980; Creditul agricol în România (1918-1944), București, 1985; Relații româno-americane în
timpurile moderne, (editor Gh. I. Florescu),
Iași, 1993 (colab.); 6 Martie 1945. Începuturile comunizării României,
București, 1995 (colab.); Satul românesc între 1918-1944, Iași, 1996; Românii și civilizația occidentală,
Iași, 1997 (colab.); Reforma
agrară din 1945 în România, București, 2000 etc.
Leon ȘIMANSCHI (născut
1938, Temeleuți, Soroca, Republica Moldova), cercetător științific principal gr. II,
șeful colectivului de Istorie Medie. Licențiat al Facultății de Istorie-Filozofie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1961). Membru în Consiliul
științific al Institutului, în Colegiul științific al "Anuarului" (1990),
redactor responsabil al aceluiași anuar (1984-1989). Cercetările științifice privesc
istoria evului mediu românesc, având în vedere, în special, publicarea izvoarelor
documentare, ca membru al colectivului de editare a prestigioasei colecții naționale Documenta Romaniae Historica, seria
A, Moldova. Alte preocupări științifice privesc evoluția politică a statului feudal
Moldova, istoriografia medievală, precum și domniile unor domnitori moldoveni
reprezentativi (Ștefan cel Mare, Petru Rareș). Lucrări reprezentative: Documenta
Romaniae Historica, A, Moldova, vol. XXI
(1632-1633), București, 1971 (coeditor); vol. XXII (1634), București, 1974 (coeditor);
vol. I (1384-1448), București, 1975 (coeditor.); vol. II (1449-1486), București, 1976
(coeditor.); vol. XXIII (1635-1636), București, 1996 (coeditor), volum distins de
Academia Română cu premiul "Eudoxiu Hurmuzaki" (1998); Petru Rareș,
volum distins cu premiul Academiei, București, 1979 (coordonator și colab.); Die
Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997
(colab.) etc.
Dr. Cătălin TURLIUC (născut 1962,
Simeria, jud. Hunedoara), cercetător științific principal gr. III, membru al
colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității
"Al. I. Cuza" din Iași (1986), doctor în istorie al aceleiași Universități
(1999). Studii postuniversitare în Ungaria, Polonia, Italia. Stagii de specializare la
Universitățile din Oxford (1992) și Urbana (1995). Membru al Fundației Academice
"Petre Andrei" din Iași, director al Centrului pentru Studiul Relațiilor
Internaționale al aceleiași Fundații. Membru și secretar al "Societății
Academice a Istoricilor Tineri" (1991-1996). Vicepreședinte al Centrului UNESCO "Curriculum
European", membru al "Association for the Study of Nationalities".
Preocupările științifice abordează problematica modernizării României în context
european și regional, cu accent pe relația naționalism, etnicitate, minorități. Alte preocupări științifice vizează
istoria instituțiilor și a dreptului românesc. Studii și lucrări reprezentative: Istoria
ca lectură a lumii, (coord. G. Bădărău, L. Boicu, L. Nastasă), Iași, 1994 (colab.); Identitate /
alteritate în spațiul cultural românesc, (editor Alexandru Zub), Iași, 1996 (colab.); Naționalism, etnicitate,
minorități, "Xenopoliana", t. V, 1997 (editor și colab.); Istorie și identitate, "Xenopoliana", t. IX, 2000
(editor și colab.); Istoria și teoria relațiilor internaționale. Studii, Iași,
2000 (editor și colab.) etc.
Prof. univ. dr.
Dumitru VITCU (născut 1940, Ibănești,
jud. Botoșani), șef al colectivului de Istorie Modernă, membru al Consiliului
Științific al Institutului. Licențiat al Facultății de Istorie-Filologie a
Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1962), doctor în istorie al aceleiași
Universități (1974). Profesor titular pentru cursul de istorie modernă a României la
Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava (1995), conducător de doctorat în
specializarea istorie modernă (1999). Profesor invitat în SUA, la Emerson și Boston
College (1983-1984). Fondator și coordonator al revistei "Studia et Acta Historiae
Iudaeorum Romaniae" (1996). Membru în Colegiul Științific al "Anuarului"
Institutului (1986) și în Comitetul Național al Istoricilor din România (1999). Membru
fondator și trezorier al Fundației
Academice "A. D. Xenopol" din Iași. Activitatea științifică s-a axat cu
precădere pe teme privitoare la istoria politică, socială, economică și culturală a
României în epoca modernă, abordând totodată problema istoriei minorităților (în
special a evreilor) și a relațiilor româno-americane. Lucrări reprezentative: Diplomații
Unirii, București, 1979 (premiul Academiei Române); Aspecte ale luptei pentru
unitate națională. Iași: 1600, 1859, 1918, Iași, 1983 (coord. și colab.); Istoria
salinelor Moldovei în epoca modernă, Iași, 1987; George Enescu în spațiul
artistic american, Iași, 1994 (premiul revistei "Cronica"); Die
Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, (editor H. Heppner), Wien, 1997
(colab.); Între Revoluție și Unire. Pagini de
istorie socială, Iași, 1997 (coautor); Relațiile româno-americane timpurii.
Convergențe-divergențe, București, 2000 etc.
Prof. univ. dr.
Alexandru ZUB (născut 1934, Vârfu
Câmpului, jud. Botoșani), director și președinte al Consiliului științific al
Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" (1990), șef al colectivului de Istoria Culturii. Licențiat al Facultății de
Istorie a Universității "Al. I. Cuza"
din Iași (1957), doctor în istorie (1973) și profesor titular al aceleiași
Universități din 1990 (predă cursul "Curente și idei în istoriografia
actuală" și "Tradiție și înnoire în istoriografia contemporană" la
Facultatea de Istorie, iar la Jurnalistică: "Introducere în istoria
culturii"), conducător de doctorat în specializarea istoria culturii-istoriografie
(1990). Membru corespondent al Academiei Române (1991), membru al Comisiei
Internaționale de Istoriografie, al
Asociației Istoricilor Europeni, vicepreședinte al Comitetului Național al Istoricilor
din România, președinte al Fundației Academice "A. D. Xenopol", al Colegiului
Științific al "Anuarului" Institutului, al Comisiei Mixte Ceho-Române de
Istorie etc. Coordonator al revistei "Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice A.
D. Xenopol" din Iași, precum și a seriilor "Biblioteca Historica",
"Restitutio Historiografica" etc. Distins pentru activitatea științifică cu
titlul de "Chevalier de l?Ordre des Arts et des Lettres" (1995) și cu ordinul
"Steaua României" în grad de Mare Ofițer (2000). Direcțiile de cercetare
s-au îndreptat, în principal, spre analiza profundă a scrisului istoric românesc, a
curentelor din istoriografia națională,
atât din perspectiva contextului intern al evoluției științei istorice românești,
în raport cu devenirea societății, cât și a interferențelor sale europene. Alte
demersuri științifice au în vedere teoria istoriei, istoria elitelor, a ideilor și a mentalităților în epoca modernă și
contemporană. Lucrări reprezentative: Mihail Kogălniceanu. Bibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. Bibliografie, București, 1973; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974 (premiul Academiei Române);
Vasile Pârvan. Bibliografie, București, 1975; Mihail
Kogălniceanu - un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași,
1979; A scrie și a face istoria. Istoriografia română postpașoptistă, Iași,
1981; L?historiographie roumaine à l?âge de la synthès: A. D. Xenopol,
Bucharest, 1983; Biruit-au gândul. Note asupra istorismului românesc, Iași, 1983; Les dilemes d?un historien:
Vasile Pârvan, București, 1983; Mihail
Kogălniceanu, București, 1984; De la istoria critică la criticism,
București, 1985; Istorie și istorici
români în România interbelică, Iași, 1989; Istorie și finalitate,
București, 1991; În orizontul istoriei, Iași, 1994; Eminescu. Glose istorico-culturale, Chișinău, 1994; La sfârșit de ciclu, Iași,
1994; Impasul reîntregirii, Iași,
1995; Identitate / alteritate în spațiul cultural românesc, Iași, 1996 (editor
și colab.); Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart,
(editor H. Heppner), Wien, 1997 (colab.); Chemarea
istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă, Iași, 1997; Discurs
istoric și tranziție, Iași, 1998; Orizont închis. Istoriografia română sub
dictatură, Iași, 2000 etc.