Xenopoliana, X, 2001 

1. ISTORIOGRAFIA ÎN ANII REGIMULUI TOTALITAR
2. ISTORIOGRAFIA ÎNTR-O EPOCĂ DE TRANZIŢIE?
3. ISTORIA ŞI MANUALELE ALTERNATIVE
4. TRATATUL DE ISTORIE A ROMÂNILOR AL ACADEMIEI
5. ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI EUROPA
6. ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI ŞCOLILE ISTORICE
7. EXISTĂ ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ UN CONFLICT ÎNTRE GENERAŢII?
8. STAREA ACTUALĂ A ISTORIOGRAFIEI ROMÂNE

4. TRATATUL DE ISTORIE A ROMÂNILOR AL ACADEMIEI

Preşedintele Secţiei de Ştiinţe istorice şi arheologie a Academiei Române, academicianul Dan Berindei, în calitatea sa de redactor responsabil, a oferit un răspuns autorizat la întrebarea referitoare la locul pe care îl ocupă Tratatul de istorie în actualul context. Îl reproducem în deplină adeziune la el: Tratatul, a spus recent domnia sa, reprezintă o "lucrare bilanţ pe care istoricii români trebuie s-o aibă la îndemână la acest început de nou mileniu, dar totodată este şi o lucrare de interes naţional. Este conexat stadiului actual de dezvoltare a istoriografiei mondiale, dar el urmăreşte, înainte de toate, să înfăţişeze "sine ira et studio" cursul istoriei naţionale, să clarifice confuzii care au "înflorit" în ultima perioadă, să pună capăt unor denigrări ale personalităţilor istorice, exagerărilor, demitizării, punând capăt "aruncării copilului odată cu baia" şi reluând în mâinile istoricilor specialişti tratarea în care s-au implicat deseori după decembrie 1989 cei chemaţi dar şi cei nechemaţi. În nici un alt domeniu ştiinţific nu s-a asistat la acest fenomen de "invazie" al nespecialiştilor ca în cel al istoriografiei, mulţi din afara profesiunii, fără studii de specialitate, considerându-se specialişti şi nu doar în istoria contemporană, dar chiar şi în istoria veche, medie sau modernă. Apropiata apariţie a Tratatului va reprezenta un eveniment benefic nu numai pentru domeniul ştiinţelor istorice, dar şi pentru complexul proces de tranziţie pe care-l străbatem, pentru normalitatea şi stabilitatea pe care le dorim a fi instaurate" (Cf. "Academica", an XI, nr. 11 (31) septembrie 2001, p. 1, 4).
Pot adăuga că, alcătuită cu conştiinciozitate şi profesionalism riguros, în respectul valorilor ce ne reprezintă, lucrarea va putea fi şi un util punct de plecare, cel puţin, pentru scrierea acelei istorii adevărate pe măsura aşteptărilor generaţiilor care vor da expresie cerinţelor noului secol în care am intrat.
Tratatul va aduce la zi informaţia, eliminând interpretările subiective, tendenţioase, aprecierile encomiastice şi protocroniste, încercând să înfăţişeze, cu obiectivitatea solicitată de deontologia profesională, stadiul actual de dezvoltare a istoriografiei.
Fireşte, trebuie ţinut seama că opera este una colectivă. Faptul impietează asupra unităţii, a interpretării, uneori, a formei de expresie, ivită din individualitatea scrisului autorilor. Discursul istoric nu a putut fi adus la acelaşi numitor. Nimeni nu-şi face iluzia că, odată realizată, noua sinteză de istorie a românilor va întruchipa perfecţiune. Unii - semnificativ pentru lumea în care trăim - au început să o critice fără a aştepta să iasă de sub tipar. Cei mai mulţi însă o aşteaptă cu interes, în speranţa de a afla răspuns la multe din întrebările controversate astăzi din cauza intruziunii în scrisul istoriei a aşa numiţilor "istorici de duminică" - pentru care istoria, ca şi sportul, reprezintă un simplu hobby, care-şi închipuie că pot folosi materialul de viaţă al trecutului, pentru a oferi scrieri de amuzament sau de divertisment, cu interpretări fanteziste, lipsite cu totul de profesionalism. Sunt şi voci care apreciază că nu a venit încă timpul pentru a scrie o istorie de asemenea proporţii, deoarece direcţiile de dezvoltare, spiritul în care trebuie alcătuită istoria nu sunt decantate, încă. De asemenea, sunt unii care apreciază că prejudecăţile cu privire la realităţile istoriei noastre continuă să existe, iar înţelegerea adâncă a determinismului istoric, baza scrierii unei istorii care explică şi învaţă este încă departe.
În pofida acestor obiecţii, Academia Română şi-a asumat responsabilitatea de a realiza sinteza - era de datoria sa să şi-o asume - cu convingerea că va servi interesele generale, naţionale, fiind o operă reprezentativă pentru personalitatea şi demnitatea noastră.