Xenopoliana, X, 2001 

1. ISTORIOGRAFIA ÎN ANII REGIMULUI TOTALITAR
2. ISTORIOGRAFIA ÎNTR-O EPOCĂ DE TRANZIŢIE?
3. ISTORIA ŞI MANUALELE ALTERNATIVE
4. TRATATUL DE ISTORIE A ROMÂNILOR AL ACADEMIEI
5. ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI EUROPA
6. ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI ŞCOLILE ISTORICE
7. EXISTĂ ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ UN CONFLICT ÎNTRE GENERAŢII?
8. STAREA ACTUALĂ A ISTORIOGRAFIEI ROMÂNE

8. STAREA ACTUALĂ A ISTORIOGRAFIEI ROMÂNE

Ne aflăm, actualmente, într-un stadiu de aşteptare. A apărut o bogată literatură a detenţiei, a rezistenţei, numeroase lucrări aparţinând genului memorialistic, care lămuresc aspecte importante ale perioadei regimului totalitar. De asemenea, au fost scrise, în ţară sau peste hotare, la fel de numerose cărţi, aparţinând tuturor genurilor, care analizează perioada dintre cele două războaie mondiale, dictatura regimului totalitar ş.a. În egală măsură, au fost elaborate lucrări judicioase cu privire la falsificările produse în scrisul istoriei şi la consecinţele lor, au fost delimitate mecanismele metodologice ce au contribuit la articularea miturilor istorice. În tot acest timp, în lipsa unei reviste de direcţie şi a unei analize de natură să fixeze liniile de dezvoltare a istoriografiei, cercetarea continuă în institutele de profil ale Academiei Române şi în facultăţile de istorie, pe baza unei tematici generale sau speciale, înscrise în planurile unităţilor. Granturile, numeroase, sunt acordate unor teme largi, la elaborarea cărora contribuie cercetători aparţinând unor vârste şi experienţe deosebite. Amploarea cercetărilor probează graba care se manifestă în acoperirea găurilor existente şi tendinţa de aliniere metodologică şi tematică la istoriografia universală.
Sperăm că sinteza pe care o va reprezenta Tratatul de istorie va aduce o clarificare, de natură să fixeze, cu mai multă fermitate, obiectivele orientative. Oricum, credem că a venit timpul să fie întreprinsă o analiză completă, riguros exactă şi constructivă a istoriografiei din anii regimului totalitar. Fără aceasta, va fi dificil să fie depăşite prejudecăţile sau ideile preconcepute care apasă asupra epocii, a oamenilor şi a creaţiei lor. Nu credem că, în realizarea acestei operaţii, mai sunt necesare distanţarea de evenimente şi o decantare mai accentuată a acestora. O analiză concretă şi pragmatică, adaptată realului istoric, efectuată acum, când oamenii sunt mai aproape de trecut, are, credem, o mai mare şansă de a fi autentică şi, deci, credibilă.